Cei mai mulţi presupun că liderii europeni vor face tot posibilul pentru a salva zona Euro, chiar dacă aceasta se îndreaptă spre un dezastru. Asta pentru că distrugerea monedei unice ar avea consecinţe catastrofale, mult mai grave decât cele ale crizei financiare din 2008-2009, din SUA: multe state ar intra în incapacitate de plată, multe bănci ar falimenta.

Totuşi, şansele ca zona Euro să se destrame au crescut alarmant, din cauza panicii financiare, a deteriorării rapide a situaţiei economice şi a încăpăţânării cu care situaţia a fost lăsată să ajungă la limită, arată o analiză.

Economistul francez Jacques Attali a încetat să-şi mai facă griji dacă Franţa îşi va pierde ratingul premium AAA şi spune, într-un interviu pentru publicaţia "20 Minutes", şi îşi pune o întrebare şi mai apăsătoare: "Va mai exista moneda Euro de Crăciun?". Economistul consideră că există peste 50% şanse ca uniunea monetară europeană să înceapă să se destrame până la sfârşitul anului.

Investitorii se tem din ce în ce mai mult şi se feresc de instrumentele financiare ale guvernelor, chiar dacă există semne puternice că politicul începe să îşi facă treaba. Cel mai recent exemplu este Spania, unde alegerile au fost câştigate de Partidul Poporului, care s-a angajat să facă reformă şi să introducă austeritatea. Totuşi, costurile de împrumut au continuat să crească, guvernul spaniol fiind nevoit să plătească un randament de 5,1% la titlurile cu maturitate la 3 luni, dublu faţă de luna trecută.

În Italia, noul guvern tehnocrat condus de Mario Monti nu a reclădit nici el încrederea investitorilor. Randamentul bondurilor la 10 ani rămâne mult peste 6%. Belgia şi Franţa se împrumută la costuri din ce în ce mai mari. Până şi Germania a întâmpinat dificultăţi, în această săptămână, în a-şi vinde toate titlurile, nereuşind să strângă decât 3,6 miliarde de euro, faţă de cele 6 miliarde pe care le preconiza.

Randamentul bondurilor europene

Panica în ce priveşte băncile Europei nu este nici ea la un nivel mai scăzut. Accesul la pieţele de fonduri s-a micşorat, iar piaţa interbancară este supusă unui stres tot mai puternic, pentru că băncile refuză să se mai împrumute între ele. Firmele îşi lichidează depozitele din băncile ţărilor periferice, băncile sunt forţate să-şi vândă deţinerile şi să micşoreze creditarea.

Expunerea băncilor franceze în diverse ţări Euro (PIIGS)

Toate semnele pentru o Europă în recesiune, în 2012, sunt aici, pe deasupra adăugându-se austeritatea fiscală impusă de guverne. Acest lucru va duce la apariţia unui cerc vicios: recesiunea va mări deficitele bugetare, va creşte datoriile suverane şi va întări opoziţia populaţiei la austeritate şi la reformă. Astfel, investitorii vor deveni şi mai înspăimântaţi.

Ce fac liderii pentru ieşirea din criză

Experienţa crizelor financiare din trecut arată că această spirală în picaj poate fi stopată doar prin politici curajoase de a recâştiga încrederea pieţelor. Totuşi, liderii europeni nu par în stare să facă acest lucru. Ei s-au specializat în a pune la cale planuri pe termen lung pentru a-şi salva moneda, însă nu oferă nici o idee pentru a ţine sub control criza de moment.

Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, este un politician feroce şi a reuşit să-i tragă preşul de sub picioare lui Silvio Berlusconi, însă o criză a creditării este mai greu de controlat. Alături de alţi lideri ai zonei Euro, ea refuză să accepte faptul că piaţa este panicată.

Deadline-urile pentru refinanţarea datoriilor

Banca Centrală Europeană (BCE) refuză să devină un creditor suprem pentru statele îndatorate, însă solvente, iar asta sporeşte şi mai mult nervozitatea investitorilor. Dacă BCE nu-şi schimbă strategia, moneda euro ar putea să se destrame în câteva săptămâni, ţinând cont că în ianuarie 2012, Italia trebuie să-şi refinanţeze bonduri în valoare de peste 30 de miliarde de euro. Dacă nu reuşeşte să obţină această sumă din pieţe, iar BCE nu intervine, Italia poate intra în incapacitate de plată.

Soluţia pentru salvarea Euro

Se mai poate evita în vreun fel dezastrul, se întreabă specialiştii de la The Economist. Răspunsul este încă "da", dar este nevoie de acţiune imediată, mai mult decât niciodată. Singura instituţie care poate relaxa situaţia pe moment este BCE, care ar trebui să ajute băncile oferind lichiditate nelimitată pentru o perioadă mai mare de timp. Chiar dacă refuză să facă acest lucru pentru guvernele Euro, BCE trebuie să cumpere bonduri la scară mare, pentru că o politică monetară mai laxă va încetini recesiunea şi deflaţia din zona Euro.

O relaxare monetară ar cumpăra timp. Totuşi, revitalizarea încrederii investitorilor are nevoie de mai mult decât intervenţia BCE, de restructurarea datoriei Greciei şi de reformele din Spania şi Italia. Investitorii au nevoie de un instrument de gestionare a datoriei în care să aibă încredere. Şi asta presupune un troc politic: sprijinul financiar de care au nevoie ţările periferice, în schimbul modificărilor pe care le cer Germania şi alte state.

Un astfel de instrument trebuie să implice răspunderea comună pentru datoriile guvernamentale. O idee venită de la Consiliul Experţilor Economici din Germania este mutualizarea întregii datorii din zona Euro, acolo unde depăşeşte 60% din PIB-ul ţării şi stabilirea unei tranşe din veniturile din taxe, cu care să se plătească această datorie pe durata următorilor 25 de ani. Politicienii germani nu sunt însă de acord să susţină la nesfârşit ţările membre mai slabe.

Această atitudine trebuie să se schimbe, pentru că nu este posibil ca investitorii să redevină încrezători, atunci când îi privesc pe Angela Merkel şi BCE cum, pe de o parte ameninţă economiile slabe cu excluderea din zona Euro, iar pe de alta promiţând salvarea monedei euro.