Dragi romani, e timpul sa ne trezim pana nu e prea tarziu. Ne-am nascut in tara asta si am castigat dreptul de a trai in aceasta tara. Nu trebuie sa emigram sau sa plecam la munca in alte tari doar pentru ca la putere au ajuns niste javre ordinare. Sa plece ei. Nu va lasati copiii in grija strainilor pentru cativa euro pe care vi-i dau in scarba italienii, englezii, germanii sau altii ca ei. Nu ne-am nascut ca un popor de bone, constructori si forta de munca bruta pentru export. Avem dreptul de a munci, castiga si trai decent aici in Romania, nu mai inghititi toate gogosile de la putere cu criza , recesiunea, atat poate tara sa ne dea tara, etc. Uitati-va si voi cine conduce tara asta.

Suntem umiliti si scuipati in fiecare zi, incepand de la randul care se face pentru plata impozitelor si pana la politicienii care apar pe la Tv si ne sfideaza cu burtile lor care se varsa peste curele si cefele groase care inunda gulerele camasilor si pretind ca inteleg cat de greu le este romanilor. Platim taxe si impozite de ne-am cocosat pentru ca progeniturile lor sa se sparga-n figuri pe la Bambu in timp ce copiii nostri se uita cu jind prin magazine sau reclamele de la TV. Muncim ca robii doar pentru a supravietui, in timp ce ei nu se mai satura de lux.

Suntem o tara de roboti, care muncim si acceptam totul: CORUPTIA, FURATUL, MINCIUNA, INCOMPETENTA, etc. Presa mai incearca sa deschida gura si sa caraie, dar NIMIC NU SE SCHIMBA, ei continua sa-si faca de cap. Nici sindicatele nu mai au nici o putere, degeaba anunta o mare greva sau protest, pentru ca ies in strada mai putin de jumatate ... Vor iesi vreodata 2 milioane de romani in strada ca in Grecia sau Spania? Mai mult, ne multumim cu o plasuta portocalie sau promisiunea ca ti se rezolva problema personala daca ii votezi tot pe ei.

Poate ca toate acestea se intampla din trei motive: pentru ca suntem romani, iar a fi roman pentru unii e sinonimul de a te supune; pentru ca e criza, iar asta e doar o obisnuinta pentri cei multi nascuti inainte de '89; si pentru ca e eclipsa, nu de Luna ci de faptul ca nu mai putem vedea dincolo de realitate, iar toate astea ne fac sa fim condamnati la o viata in care intrebarile ne sunt scoase din vocabular. Va trebui sa traim si sa ne condamnam copiii sa nu intrebe nimic niciodata. Alternativa cea mai simpla pentru cei ce ne conduc...

Redactia