“Căldură mare, mon cher!” ar spune mulţi parafrazându-l pe marele Caragiale, doar privind la asfaltul care parcã se topeşte sub picioare. Cãldura în general provoacã disconfort, termic sau mental, depinde de fiecare individ în parte. Şi nimeni nu se sfieşte sã nu arate cât de afectat este, minunându-i pe cei din jur cu efecte, care de mai de care mai incredibile.

S-a întâmplat ca zilele acestea, pe un canal de ştiri, sã se dezbatã un subiect “de interes naţional”: “...Bârladul va beneficia de un centru SPA şi un cinematograf 3D, graţie unui împrumut contractat...etc.”. Lipsa de subiecte îi face pe unii reporteri sã manipuleze şi sã distorsioneze în mod voit anumite aspecte, creând o realitate de sine stãtãtoare, în care doar ei înşişi cred pentru numai câteva minute, cât dureazã reportajul. Acum exact un an, acelaşi subiect era abordat de o altã televiziune, dar a trecut aproape neobservat, dat fiind cã la acea vreme scena politicã era oarecum mai animatã. Ambele reportaje seamanã, diferenţa fiind doar distanţa electoralã.

Se iau însã decizii care nu au nimic în comun cu opinia sau pãrerea bârlãdenilor, dar care o datã finalizate sunt trecute “ în folosul locuitorilor ”. În timp ce pe strãzile din zonele periferice centrului s-ar putea turna fãrã probleme filme de epocã, copiii şi adulţii inchid ochii sub duş cu gândul cã în viitorul apropiat vor avea un ştrand cum pe vremuri era în Bârlad. Primordiale pentru oraş ar fi fost multe altele, dar cum niciodatã beneficiarul direct – cetãţeanul – nu poate hotãrî, deşi el este cel care vede cel mai bine, acceptã tacit votul si decizia unei “ mâini de oameni” alese prin vot, care formeazã un consiliul local.

Bãtãlia politicã care se dã intre cele douã oraşe, Bârlad şi Vaslui, a vitregit de-a lungul anilor tot pe oamenii de rând, creând tabere imaginare, în realitate formate din câteva zeci de persoane cu interes vãdit personal. Punctul de vedere perceput ca fiind “ al majoritãţii “ este de fapt al primarului, deputatului, omului politic, etc.

Rezumând la reportajul televiziunii centrale, este de condamnat atât lumina în care a pus Bârladul, cât şi iniţiativa municipalitãţii, nepotrivitã din moment ce oraşul este lipsit de orice oportunitate în a oferi locuri de muncã sau profit eventualilor investitori. Cu siguranţã reporterul a reuşit doar sã producã nedumerire în rândul analiştilor din studiou, dacã în materialul respectiv era vorba de un oraş sau doar de un sat, dupã vizionarea cadrelor cu strãzile fãrã asfalt.

În orice caz, spa-ul e pe cale sa devinã realitate, deşi cu siguranţã peste un timp, va juca acelaşi rol cu fântâna artezianã din faţa primãriei : de ornament.